veșted (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÉȘTED, -Ă, veștezi, -de, adj. 1. (Despre plante sau părți ale lor) Care și-a pierdut prospețimea, seva; ofilit. ♦ (Despre locuri, suprafețe etc.) Pe care vegetația și-a pierdut prospețimea, s-a ofilit. ♦
Fig. Lipsit de culoare, mohorât.
2. Fig. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) Lipsit de vlagă, de vioiciune; ofilit.
3. (Despre culori) Lipsit de strălucire; palid, șters, mort. – Din
lat. *vescidus (<
vescus).