vest (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VEST s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus estului;
p. ext. Loc pe orizont, regiune unde apune soarele; apus. ♦ Nume generic dat unui loc, unei regiuni, unui stat așezat spre apus (în special nume dat statelor din apusul Europei și din America de Nord); apus, occident. ◊ (Adjectival)
Statele vest-europene – Din
germ. West.vest (Dicționar de neologisme, 1986)VEST s.n. Apus. [< germ.
West].
vest (Marele dicționar de neologisme, 2000)VEST s. n. punct cardinal opus estului; apus; occident. (< germ.
West)
vest (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vest s. n. – Punct cardinal opus estului, apus.
Germ. West.vest (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vest s. n.;
abr. Vvest (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*Vest (zonă geografică)
s. propriu
n.vest (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Vest n. apus, occident (ca punct cardinal).
vest (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VEST s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus estului;
p. ext. loc pe orizont, regiune unde apune Soarele; apus. ♦ Nume generic dat unui loc, unei regiuni, unui stat așezat spre apus (în special nume dat statelor din Apusul Europei și din America de Nord); Apus, Occident. ◊ (Adjectival)
Statele vest-europene. — Din
germ. West.