vespasiană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VESPASIÁNĂ, vespasiane, s. f. (
Livr.) Closet public (pentru bărbați). [
Pr.:
-și-a-] – Din
fr. vespasienne.vespasiană (Dicționar de neologisme, 1986)VESPASIÁNĂ s.f. (
Liv.) Closet public. [Pron.
-si-a-. / < fr.
vespasienne, cf.
Vespasian – împărat roman].
vespasiană (Marele dicționar de neologisme, 2000)VESPASIÁNĂ s. f. pisoar public suprateran. (< fr.
verspasienne)
vespasiană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vespasiánă (
livr.)
(-si-a-) s. f.,
g.-d. art. vespasiénei (-si-e-); pl. vespasiénevespasiană (Dicționaru limbii românești, 1939)*vespasiánă f., pl.
ene (fr.
vespasienne, după numele împăratuluĭ roman Vespasian, care instituise niște urinatoriĭ publice cu o mică taxă). Urinatoriŭ public. – Și
-ziánă (după fr.
-siénne).
vespasiană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VESPASIÁNĂ, vespasiane, s. f. (
Livr.) Toaletă publică (pentru bărbați). [
Pr.:
si-a-] — Din
fr. vespasienne.