veșnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VEȘNICÍE, veșnicii, s. f. Durată care nu are nici început, nici sfârșit, care nu se supune nici unei determinări temporale; eternitate, vecie. ◊
Loc. adv. Pe (sau
pentru) veșnicie = pentru totdeauna. ♦ Durată nelimitată în viitor. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. [
Var.: (
înv. și
pop.)
vecinicíe s. f.] –
Veșnic +
suf. -ie.