veșnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÉȘNIC, -Ă, veșnici, -e, adj. Care există de totdeauna și va exista întotdeauna; etern. ◊
Somnul cel veșnic = moartea. ♦ (Prin exagerare) Care are durată lungă; continuu, permanent. ♦ (Adverbial) Întruna, mereu, necontenit. [
Var.: (
înv. și
pop.)
vécinic, -ă adj.] – Din
sl. vĕčinŭ.