veșmânt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VEȘMẤNT, veșminte, s. n. Nume generic pentru un obiect de îmbrăcăminte; (la
pl.) totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea cuiva. ♦ (La
pl.) Odăjdii. [
Var.:
veștmấnt, vestmấnt, vesmấnt s. n.] –
Lat. vestimentum.