verziș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERZÍȘ s. n. (Rar) Vegetație, verdeață, frunziș. –
Verde +
suf. -iș sau
verde +
frunziș.verziș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)verzíș (rar)
s. n.verziș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)verziș n. verdeață:
munții de verziș se despoiau AL.
verziș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERZÍȘ s. n. (Rar) Vegetație, verdeață, frunziș. —
Verde +
suf. -
iș sau
verde +
frunziș.