vertij (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERTÍJ, vertijuri. s. n. (
Med.) Amețeală. [
Pl. și:
vertije] – Din
fr. vertige.vertij (Dicționar de neologisme, 1986)VERTÍJ s.n. (
Med.) Senzație de lipsă de echilibru în spațiu, amețeală (care survine mai ales la vederea abisurilor). [< fr.
vertige, cf. lat.
vertigo].
vertij (Marele dicționar de neologisme, 2000)VERTÍJ s. n. senzație de lipsă de echilibru în spațiu, amețeală (la vederea abisurilor). (< fr.
vertige)
vertij (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vertíj s. n.,
pl. vertíjurivertij (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERTÍJ, vertijuri, s. n. (
Med.) Amețeală. [
Pl. și:
vertije] — Din
fr. vertige.