veros - explicat in DEX

veros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VERÓS, -OÁSĂ, veroși, -oase, adj. (Livr.) Necinstit, suspect. – Din fr. véreux.

veros (Dicționar de neologisme, 1986)
VERÓS, -OÁSĂ adj. Care se ocupă cu afaceri necinstite; necinstit, suspect; stricat. [Cf. fr. véreux].

veros (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VERÓS, -OÁSĂ adj. care se ocupă cu afaceri necinstite, suspecte; imoral. (< fr. véreux)

veros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
verós (livr.) adj. m., pl. veróși; f. veroásă, pl. veroáse

veros (Dicționaru limbii românești, 1939)
verós, -oásă adj. (fr. véreux, vermănos [!], corupt, d. ver, verme [!]). Care n´are caracter, care reduce toate la interes (la ban): om veros. Neonest, necinstit: afacerĭ veroase.

veros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
veros a. fig. nedemn de încredere, foarte suspect: afacere veroasă.

veros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VERÓS, -OÁSĂ, veroși, -oase, adj. (Livr.) Necinstit, suspect. — Din fr. véreux.