vermut - explicat in DEX

vermut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÉRMUT, vermuturi, s. n. Băutură alcoolică făcută din vin în care s-au pus la macerat diferite substanțe vegetale amare; sticlă sau pahar care conține o astfel de băutură. [Acc. și: vermút] – Din fr. vermouth, germ. Wermut, it. vermut.

vermut (Dicționar de neologisme, 1986)
VERMÚT s.n. Băutură alcoolică preparată din vin în care s-au pus la macerat plante aromatice. ♦ Sticlă, pahar care conține o astfel de băutură. [Acc. și vérmut, scris și vermouth. / cf. fr. vermouth, it. vermut < germ. Wermut – numele plantei compozite Artemisia absinthium].

vermut (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VÉRMUT/VERMÚT s. n. vin amărui în care s-au pus la macerat plante aromatice. (< fr. vermouth, germ. Vermut, it. vermut)

vermut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!vérmut s. n., (sorturi, porții) pl. vérmu­turi

vermut (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vermút n., pl. urĭ (fr. vermout, d. germ. wermut, pelin). Vin alb cu infuziune de plante amare și tonice: vermut de Torino.

vermut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vermut n. vin alb în care s’a turnat sucul unor plante amare și aromatice.

vermut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÉRMUT, (2) vermuturi, s. n. 1. Băutură alcoolică făcută din vin în care s-au macerat plante amare sau aromatice. 2. (La pl.) Sorturi sau porții de vermut (1). [Acc. și: vermút] — Din fr. vermouth, germ. Wermut, it. vermut.