verificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERIFICÁRE, verificări, s. f. Acțiunea de
a verifica și rezultatul ei. –
V. verifica.verificare (Dicționar de neologisme, 1986)VERIFICÁRE s.f. Acțiunea de a verifica și rezultatul ei; control, probă. [<
verifica].
verificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)verificáre s. f.,
g.-d. art. verificắrii; pl. verificắriverificare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERIFICÁRE, verificări, s. f. Acțiunea de
a verifica și rezultatul ei. —
V. verifica.