vergur (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)vérgur, vérgură, adj. (înv.) neatins, netăiat; virgin.
vergur (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))VÉRGUR, -Ă, verguri, -e, adj. (
Înv.) Virgin; neprihănit. – Din
vergură.vergur (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vergur a.
fig. neatins:
1. nelucrat:
pământ vergur; 2. netăiat:
pădure vergură. [Tras din
vergură].