vergență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERGÉNȚĂ, vergențe, s. f. (
Fiz.) Mărime caracteristică unui sistem optic centrat, egală cu inversul distanței focale. – Din
fr. vergence.vergență (Dicționar de neologisme, 1986)VERGÉNȚĂ s.f. (
Fiz.) Mărime egală cu inversul distanței focale a unui sistem optic central. [< fr.
vergence].
vergență (Marele dicționar de neologisme, 2000)VERGÉNȚĂ s. f. mărime a unui sistem optic centrat, inversul distanței focale. (< fr.
vergence)
vergență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vergénță s. f.,
g.-d. art. vergénței; pl. vergénțevergență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERGÉNȚĂ, vergențe,
s. f. (
Fiz.) Mărime caracteristică unui sistem optic centrat, egală cu inversul distanței focale. — Din
fr. vergence.