vergelușă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VERGELÚȘĂ,vergelușe, s. f. Diminutiv al lui vergea; vergeluță. – Vergea + suf. -ușă.
vergelușă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vergelúșă s. f., g.-d. art. vergelúșei; pl. vergelúșe
vergelușă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VERGELÚȘĂ, vergelușe, s. f. Diminutiv al lui vergea; vergeluță. — Vergea + suf. -ușă.