vergeluță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VERGELÚȚĂ,vergeluțe, s. f. Vergelușă. – Vergea + suf. -eluță.
vergeluță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vergelúță s. f., g.-d. art. vergelúței; pl. vergelúțe
vergeluță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VERGELÚȚĂ,vergeluțe, s. f. Vergelușă. — Vergea + suf. -eluță.