vergela (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERGELÁ, vergelez, vb. I.
Tranz. A bate vergele pe scheletul de lemn al unor case, construcții (pentru a putea lipi apoi cu lut pereții). – Din
vergea.vergela (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vergelá (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3
vergeleázăvergela (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERGELÁ, vergelez, vb. I.
Tranz. (
Reg.) A bate vergele pe scheletul de lemn al unor case, construcții (pentru a putea lipi apoi cu lut pereții). — Din
vergea.