veni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VENÍ, vin, vb. IV.
Intranz. 1. A se deplasa înspre persoana care vorbește sau despre care se vorbește; a se apropia de un loc, de o așezare;
p. ext. a merge, a trece pe lângă sau printr-un anumit loc. ◊
Expr. Du-te-vino subst. = mișcare, circulație intensă, neîntreruptă și în ambele sensuri.
Vino-ncoace subst. =
a) farmec, drăgălășenie, atracție irezistibilă;
b) (rar) ademenire, ispită, păcat. ♦ A merge împreună cu cineva sau în urma cuiva. ◊
Expr. (
Pop.)
A veni după cineva = a se căsători cu cineva. ♦ A intra (în locul, în spațiul unde se află vorbitorul). ◊
Expr. (
Pop.)
A veni în slujbă = a se angaja, a intra în slujba cuiva. ♦ (Despre ape) A curge (la vale); a inunda, a se revărsa. ◊
Expr. (
Pop.)
A veni mare = a-și ridica mult nivelul, a se umfla, a crește, a se revărsa. ♦ A se deplasa la suprafața apei dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A năvăli asupra sau împotriva cuiva.
2. A sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit). ◊
Expr. A veni pe lume = a se naște. ♦ (Despre obiecte) A fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva. ♦ (Despre publicații) A sosi periodic undeva, a fi difuzat. ♦ (Despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) a ajunge (până) la persoana care vorbește sau la ființa despre care se vorbește ori într-un loc determinat.
3. A se duce în vizită (sau în treacăt) la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta;
p. ext. a apărea, a se ivi. ◊
Expr. A-i veni (cuiva)
lacrimile = a plânge sau a fi gata să plângă.
A-i veni (cuiva)
în (sau
prin)
minte (sau
cap) = a se gândi dintr-o dată la ceva, a-și aminti de ceva.
Ce-i vine cuiva pe limbă = ce exprimă cineva spontan și fără discernământ într-un moment de surescitare.
Cum (sau
ce)
îi vine cuiva la gură = cu termeni ireverențioși, cu insulte.
4. A urma după altcineva sau după altceva; a succeda. ◊
Expr. Anul (sau
luna, săptămâna etc.)
ce vine = anul (sau luna, săptămâna etc.) care urmează imediat după cea în curs. ♦ A urma în grad sau în rang după...; a fi situat pe o anumită treaptă într-o ierarhie, după...
5. A-și avea originea; a proveni, a purcede; a izvorî; a se trage (din...); a deriva. ♦ A decurge (ca o consecință).
6. A sosi în locul unde trebuie să se afle, unde se cuvine să fie, unde este așteptat. ◊
Expr. (
Așa sau
acum)
mai vii de-acasă = începi să înțelegi, să fii mai conciliant, mai îngăduitor.
A-i veni mintea la cap (sau
la loc) = a se potoli, a se cuminți.
A-i veni (cuiva)
inima la loc sau
a-și veni în fire = a se calma, a se liniști.
A-i veni (cuiva)
numele = a muri (undeva, departe). (În imprecații)
Veni-ți-ar numele ! 7. (Despre așezări, locuri, construcții) A fi situat într-un anumit loc sau într-o anumită poziție. ♦ A ajunge până la...; a atinge.
8. A se vedea, a se pomeni, a ajunge într-o anumită poziție, situație, stare. ◊
Expr. A veni în nas = a cădea (cu fața în jos).
A-i veni (cuiva)
nu știu cum, se spune când cineva se află într-o situație neplăcută, jenantă, penibilă.
A veni la putere = a prelua puterea politică într-o țară.
A veni vorba de (sau
despre)
cineva sau
ceva = a ajunge cu discuția la un anumit subiect.
A veni la vorba (sau
la cuvântul, la spusele)
cuiva = a recunoaște (prin desfășurarea ulterioară a lucrurilor) că prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, că sfaturile pe care le-a dat (fără a fi urmate) au fost bune.
Vorba vine, se spune despre o afirmație care nu corespunde realității.
Cum vine asta ? se spune pentru a-și arăta nedumerirea sau nemulțumirea în legătură cu ceva.
9. (Despre întâmplări, evenimente, fenomene) A se produce, a se întâmpla, a avea loc. ♦ (Despre unități de timp) A sosi (în succesiune normală). ◊
Expr. (
Pop.)
Vine un an (de când...) = se împlinește un an (de când...).
A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea.
10. (Despre gânduri, sentimente, senzații etc.) A cuprinde, a pune stăpânire, a preocupa pe cineva. ◊
Expr. A-i veni (cuiva)
toți dracii = a se înfuria, a se mânia.
Ce ți-a venit (
să sau
de)? se spune când cineva face un lucru ciudat, nepotrivit, nesăbuit.
Cum îi vine (cuiva) = cum îi place, cum vrea, cum îi convine.
A-i veni (cuiva)
la îndemână (sau
la socoteală) = a-i conveni, a-i fi pe plac.
11. (Despre încălțăminte, îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva, a se potrivi;
p. ext. a-i ședea cuiva bine (sau rău). ♦ (
Înv., în construcții negative) A se potrivi, a cadra.
12. A-i reveni sau a i se cuveni cuiva ceva (de drept, printr-o împărțeală etc.). ♦ A reprezenta rezultatul unei măsurători, al unui calcul.
13. (
Pop.) A se afla într-o anumită legătură de dependență, de rudenie etc. (cu cineva). [
Prez. ind. și:
viu] –
Lat. venire.veni (Dicționar de neologisme, 1986)VENI- v.
venă.
veni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vení (vin, -ít), vb. –
1. A merge către, a se apropia de. –
2. A sosi. –
3. A se prezenta, a face o vizită. –
4. A se învoi, a cădea la învoială. –
5. A așeza, a potrivi. –
6. A se afla, a fi situat. –
7. A purcede, a proveni. –
8. A se umfla, a crește apa unui rîu. –
9. A se potrivi. –
10. A izvorî, a emana. –
11. A trece, a se transmite. –
12. A interesa, a privi. –
13. A se produce, a se face. –
14. A se deștepta, a se manifesta. –
15. A avea dispoziție, a avea chef. –
16. A se petrece, a se întîmpina. –
17. A surveni, a ataca. –
18. A ieși. –
19. (Popular, cu
după) A accepta o tînără în căsătorie. –
Mr. vin, vińu, vinit, vinire, megl. vin(iri), istr. viru. Lat. venῑre (Pușcariu 1887; REW 9200),
cf. vegl. vener, it. venire, prov.,
fr.,
sp. venir, cat. vindre, port. vir. –
Der. venire, s. f. (venită; sosită);
venit, s. n. (venire; sosire; cîștig, rentă);
venitură, s. f. (aluviune; venetic);
viitor, adj. (care vine;
s. n., timpul care urmează prezentului),
var. înv. viitoriu, format pornind de la
subj. să viu, să vie, ca
puitor ‹
pune; viitorime, s. f. (posteritate);
viitorie, s. f. (
înv., viitor);
viitură, s. f. (venire; umflare, creștere apei). – Din
rom. provine
rut. wenit „rentă” (Miklosich,
Wander., 20).
Der. neol. conveni, vb.,
v. mai sus;
contraveni, vb.;
contravenți(un)e, s. f.;
deveni, vb.;
interveni, vb.;
intervenți(un)e, s. f.;
preveni, vb.;
preveniență, s. f. (atenție);
prevenit, s. m. (acuzat);
prevenitor, adj. (atent);
preventiv, adj.;
prevențiune, s. f. (închisoare preventivă);
proveni, vb.;
proveniență, s. f.;
supraveni, vb.;
reveni, vb.veni (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)VENI, VIDI, VICI (
lat.)
am venit, am văzut, am învins – Conținutul lapidar al scrisorii prin care Cezar vestea Senatului biruința sa rapidă de la Zela asupra lui Pharnaces, regele Pontului. Expresia unui succes fulgerător.
veni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vení (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. vin, 1
pl. vením, imperf. 3
sg. veneá; conj. prez. 3
să vínă; imper. 2
sg. vínovenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)venì v.
1. a se mișca dela un loc spre cel ce vorbește sau cu care se vorbește:
aștept să vie; 2. a sosi, a veni pe neașteptate:
a venit aseară, îi vine leșin; 3. a se ridica, a ajunge:
apa vine până aici; 4. a deriva:
această vorbă vine din grecește; 5. fig. a trece prin minte:
ce îi vine lui, îi vine să se ducă; 6. a fi afectat:
îi vine fiori, îi vine greu; 7. a se potrivi:
pălăria îi vine bine, nu-i vine la socoteală. [Lat. VENIRE].
veni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VENÍ, vin,
vb. IV.
Intranz. 1. A se deplasa înspre persoana care vorbește sau despre care se vorbește; a se apropia de un loc, de o așezare;
p. ext. a merge, a trece pe lângă sau printr-un anumit
loc. ◊
Expr. Du-te-vino subst. = mișcare, circulație intensă, neîntreruptă și în ambele sensuri.
Vino-ncoace subst. =
a) farmec, drăgălășenie, atracție irezistibilă;
b) (rar) ademenire, ispită, păcat. ♦ A merge împreună cu cineva sau în urma cuiva. ◊
Expr. (
Pop.)
A veni după cineva = a se căsători cu cineva. ♦ A intra (în locul, în spațiul unde se află vorbitorul), ◊
Expr. (
Pop.)
A veni în slujbă = a se angaja; a intra în slujba cuiva. ♦ (Despre ape) A curge (la vale); a inunda, a se revărsa. ◊
Expr. (
Pop.)
A veni mare = a-și ridica mult nivelul, a se umfla, a crește, a se revărsa. ♦ A se deplasa la suprafața apei dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat, ♦ A merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A năvăli asupra sau împotriva cuiva.
2. A sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit), ◊
Expr. A veni pe lume = a se naște. ♦ (Despre obiecte) A fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva. ♦ (Despre publicații) A sosi periodic undeva, a fi difuzat. ♦ (Despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) A ajunge (până) la persoana care vorbește sau la ființa despre care se vorbește ori într-un loc determinat.
3. A se duce în vizită (sau în treacăt) la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta;
p. ext. a apărea, a se ivi. ◊
Expr. A-i veni (cuiva)
lacrimile = a plânge sau a fi gata să plângă.
A-i veni (cuiva)
în (sau
prin)
minte (sau
cap) = a se gândi dintr-odată la ceva, a-și aminti de ceva.
Ce-i vine cuiva pe limbă = ce exprimă cineva spontan și fără discernământ într-un moment de surescitare.
Cum (sau
ce)
îi vine cuiva la gură = cu termeni ireverențioși, cu insulte.
4. A urma după altcineva sau după altceva; a succeda. ◊
Expr. Anul (sau
luna, săptămâna etc.)
ce vine = anul (sau luna, săptămâna etc.) care urmează imediat după cea în curs. ♦ A urma în grad sau în rang după...; a fi situat pe o anumită treaptă într-o ierarhie, după...
5. A-și avea originea; a proveni, a purcede; a izvorî; a se trage (din...); a deriva. ♦ A decurge (ca o consecință).
6. A sosi în locul unde trebuie să se afle, unde se cuvine să fie, unde este așteptat. ◊
Expr. (
Așa sau
acum)
mai vii de-acasă = începi să înțelegi, să fii mai conciliant, mai îngăduitor.
A-i veni mintea la cap (sau
la loc) = a se potoli, a se cuminți.
A-i veni inima la loc sau
a-și veni în fire = a se calma, a se liniști.
A-i veni (cuiva)
numele = a muri (undeva, departe). (În imprecații)
Veni-ți-ar numele! 7. (Despre așezări, locuri, construcții) A fi situat într-un anumit loc sau într-o anumită poziție. ♦ A ajunge până la...; a atinge.
8. A se vedea, a se pomeni, a ajunge într-o anumită poziție, situație, stare. ◊
Expr. A veni în nas = a cădea (cu fața în jos).
A-i veni (cuiva)
nu știu cum, se spune când cineva se află într-o situație neplăcută, jenantă, penibilă.
A veni la putere = a prelua puterea politică într-o țară.
A veni vorba de (sau
despre)
cineva sau
ceva = a ajunge cu discuția la un anumit subiect.
A veni la vorba (sau
la cuvântul, la spusele)
cuiva = a recunoaște (prin desfășurarea ulterioară a lucrurilor) că prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, că sfaturile pe care le-a dat (fără a fi urmate) au fost bune.
Vorba vine, se spune despre o afirmație care nu corespunde realității.
Cum vine asta? se spune pentru a-și arăta nedumerirea sau nemulțumirea în legătură cu ceva.
9. (Despre întâmplări, evenimente, fenomene) A se produce, a se întâmpla, a avea
loc. ♦ (Despre unități de timp) A sosi (în succesiune normală). ◊
Expr. (
Pop.)
Vine un an (
de când...) = se împlinește un an (de când...).
A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea.
10. (Despre gânduri, sentimente, senzații etc.) A cuprinde, a pune stăpânire, a preocupa pe cineva. ◊
Expr. A-i veni (cuiva)
toți dracii = a se înfuria, a se mânia.
Ce ți-a venit (
să... sau
de...)? se spune când cineva face un lucru ciudat, nepotrivit, nesăbuit.
Cum îi vine (cuiva) = cum îi place, cum vrea, cum îi convine.
A-i veni (cuiva)
la îndemână (sau
la socoteală) = a-i conveni, a-i fi pe plac.
11. (Despre încălțăminte, îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva, a se potrivi;
p. ext. a-i ședea cuiva bine (sau rău). ♦ (
înv., în construcții negative) A se potrivi, a cadra.
12. A-i reveni sau a i se cuveni ceva (de drept, printr-o împărțeală etc.) ♦ (
Pop.) A reprezenta rezultatul unei măsurători, al unui calcul.
13. (
Pop.) A se afla într-o anumită legătură de dependență, de rudenie etc. (cu cineva). [
Prez. ind. și: (
pop.)
viu] —
Lat. venire.