venturimetru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VENTURIMÉTRU, venturimetre, s. n. Instrument care măsoară debitul unui curent de fluid într-o conductă de apă. – Din
it. venturimetro.venturimetru (Dicționar de neologisme, 1986)VENTURIMÉTRU s.n. Aparat care măsoară debitul unui curent de fluid într-o conductă având la bază principiul tubului venturi. [Cf. it.
venturimetro <
G. B. Venturi – fizician și inginer italian, constructorul aparatului].
venturimetru (Marele dicționar de neologisme, 2000)VENTURIMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea, pe baza principiului tubului venturi, a debitului unui curent fluid dintr-o conductă. (< it.
venturimetro)
venturimetru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)venturimétru (-me-tru) s. n.,
art. venturimétrul; pl. venturimétreventurimetru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VENTURIMÉTRU, venturimetre, s. f. Instrument care măsoară debitul unui curent de fluid într-o conductă de apă. — Din
it. venturimetro.