ventru - explicat in DEX

ventru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VÉNTRU, ventre, s. n. (Fiz.) Punct, linie, suprafață a unui sistem de unde staționare, în care amplitudinea vibrației are valoare maximă. – Din fr. ventre.

ventru (Dicționar de neologisme, 1986)
VÉNTRU s.n. 1. (Rar) Pântece. 2. (Fiz.) Punct al unui sistem de unde staționare, în care o anumită mărime (presiunea, viteza etc.) are valoare maximă. [< fr., it. ventre, lat. venter].

ventru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VÉNTRU s. n. (fiz.) punct al unui sistem de unde staționare, în care o anumită mărime are valoare maximă. (< fr. ventre)

ventru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
véntru s. n., art. véntrul; pl. véntre

ventru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VÉNTRU, ventre, s. n. (Fiz.) Punct, linie, suprafață a unui sistem de unde staționare, în care amplitudinea vibrației are valoare maximă. — Din fr. ventre.