ventriloc - explicat in DEX

ventriloc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VENTRILÓC, -Ă, ventriloci, -ce s. m. și f. Persoană care poate rosti cuvintele fără a mișca buzele și fără a deschide gura, dând impresia că vorbește din abdomen. [Var.: ventrilóg, -ă s. m. și f.] – Din fr. ventriloque.

ventriloc (Dicționar de neologisme, 1986)
VENTRILÓC, -Ă s.m. și f. Cel care poate vorbi fără a mișca buzele și gura, dând impresia că vorbește din abdomen. [Var. ventrilog, -ă s.m.f. / < fr. ventriloque, cf. lat. ventriloquus < venter – abdomen, loquor – a vorbi].

ventriloc (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VENTRILÓC, -Ă s. m. f. cel care poate vorbi fără a mișca buzele și gura, dând impresia că vorbește din abdomen. (< fr. ventriloque)

ventriloc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ventrilóc s. m., pl. ventrilóci

ventriloc (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ventrilóc m. (lat. ventriloquus, d. venter, pîntece, și loqui, a vorbi. V. locuțiune). Acela care posedă arta de a vorbi ca din pîntece saŭ cu o voce înfundată ca cum ar vorbi altu maĭ de departe. – Fals -log.

ventriloc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ventriloc m. cel ce vorbește în așa chip, că vocea pare a ieși din pântece.

ventriloc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VENTRILÓC, -Ă, ventriloci, -ce, s. m. și f. Persoană care poate rosti cuvintele fără a mișca buzele și fără a deschide gura, dând impresia că vorbește din abdomen. [Var.: ventrilóg, -ă s. m. și f.] — Din fr. ventriloque.