ventrilică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VENTRILÍCĂ, ventrilici, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina culcată sau agățătoare și cu flori albastre, care cresc la subsuoara frunzelor; ventricea.
(Veronica tournefortii). 2. Plantă erbacee păroasă, cu tulpina târâtoare la bază și ridicată la vârf, cu flori albastre, albe sau albe trandafirii, cu dungi închise
(Veronica officinalis). –
Et. nec.ventrilică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ventrilícă s. f.,
g.-d. art. ventrilícii; pl. ventrilíciventrilică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ventrilică (ventricea) f. plantă cu proprietăți vulnerare (
Veronica). [V.
vetrice și
vintre].
ventrilică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VENTRILÍCĂ, ventrilici, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina culcată sau agățătoare și cu flori albastre, care cresc la subsuoara frunzelor; ventricea (
Veronica tournefortii).
2. Plantă erbacee păroasă, cu tulpina târâtoare la bază și ridicată la vârf, cu flori albastre, albe sau albe-trandafirii, cu dungi închise (
Veronica officinalis). —
Et. nec.