ventricea(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VENTRICEÁ,ventricele, s. f. (Bot.) Ventrilică (1). – Et. nec.
ventricea(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ventriceá s. f., art. ventriceáua, g.-d. art. ventricélei; pl. ventricéle, art. ventricélele
ventricea(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VENTRICEÁ,ventricele, s. f. (Bot.) Ventrilică (1). — Et. nec.