ventral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VENTRÁL, -Ă, ventrali, -e, adj. Care ține de pântece, privitor la pântece, din regiunea pântecelui;
p. gener. care aparține părții anterioare a corpului uman sau a unui organ al omului; care aparține părții inferioare a corpului unui animal; privitor la aceste părți. – Din
fr. ventral, lat. ventralis.ventral (Dicționar de neologisme, 1986)VENTRÁL, -Ă adj. Din regiunea pântecelui; referitor la această regiune. [< fr.
ventral, cf. lat.
ventralis <
venter – pântece].
ventral (Marele dicționar de neologisme, 2000)VENTRÁL, -Ă adj. 1. din regiunea abdomenului. 2. referitor la partea anterioară a corpului sau a unui organ (la om) ori inferioară (la animale). (< fr.
ventral, lat.
venralis)
ventral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ventrál adj. m.,
pl. ventráli; f. ventrálă, pl. ventráleventral (Dicționaru limbii românești, 1939)ventrál, -ă adj. (lat.
ventralis, d.
venter, pîntece. V.
ventricul). De la pîntece:
regiunea ventrală.ventral (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VENTRÁL, -Ă, ventrali, -e, adj. Care ține de pântec, privitor la pântec, din regiunea pântecului;
p. gener. care aparține părții anterioare a corpului uman sau a unui organ al omului; care aparține părții inferioare a corpului unui animal; privitor la aceste părți. — Din
fr. ventral, lat. ventralis.