ventilație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VENTILÁȚIE, ventilații, s. f. 1. Împrospătare a aerului (viciat) dintr-un spațiu închis; ventilare, aerație. ◊
Ventilație pulmonară = proces fiziologic de circulație a aerului prin căile respiratorii și plămâni, prin alternarea ritmică a inspirației și expirației.
2. Sistem, aparat, instalație pentru realizarea ventilației (
1). – Din
fr. ventilation, lat. ventilatio.ventilație (Dicționar de neologisme, 1986)VENTILÁȚIE s.f. Împrospătare a aerului dintr-un spațiu închis; ventilare, aerație. ◊
Ventilație pulmonară = circulația aerului prin căile respiratorii și plămâni. ♦ Sistem, instalație care împrospătează aerul dintr-o încăpere etc. [Gen.
-iei, var.
ventilațiune s.f. / cf. fr.
ventilation, lat.
ventilatio].
ventilație (Marele dicționar de neologisme, 2000)VENTILÁȚIE s. f. 1. împrospătare a aerului dintr-un spațiu închis; ventilare, aerație, aeraj. ♦ ~ pulmonară = circulația aerului prin căile respiratorii și plămâni. 2. sistem, instalație care împrospătează aerul într-o încăpere etc. (< fr.
ventilation, lat.
ventilatio)
ventilație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ventiláție (-ți-e) s. f.,
art. ventiláția (-ți-a), g.-d. art. ventiláției; pl. ventiláții, art. ventiláțiile (-ți-i-)ventilație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VENTILÁȚIE, ventilații, s. f. 1. împrospătare a aerului (viciat) dintr-un spațiu închis; ventilare, aerație. ♦
Ventilație pulmonară = proces fiziologic de circulație a aerului prin căile respiratorii și plămâni, prin alternarea ritmică a inspirației și expirației.
2. Sistem, aparat, instalație pentru realizarea ventilației (
1). — Din
fr. ventilation, lat. ventilatio.