ventilator - explicat in DEX

ventilator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VENTILATÓR, ventilatoare, s. n. Aparat sau organ al unei mașini cu care se împrospătează aerul (viciat) într-un spațiu închis (prin deplasarea și înlocuirea lui), cu care se produc curenți de aer în uscătorii etc. – Din fr. ventilateur.

ventilator (Dicționar de neologisme, 1986)
VENTILATÓR s.n. Aparat, dispozitiv folosit pentru primenirea aerului în încăperi, pentru aerajul minelor etc. [Cf. fr. ventilateur].

ventilator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VENTILATÓR s. n. aparat, dispozitiv care asigură primenirea aerului în încăperi, aerajul minelor etc. (< fr. ventilateur)

ventilator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ventilatór s. n., pl. ventilatoáre

ventilator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ventilatór n., pl. oare. Aparat de ventilat locurile închise (camere, corăbiĭ, tunelurĭ ș. a.). Ventilatoarele electrice se compun dintr´o élice care se învîrtește pintr´un [!] curent electric.

ventilator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ventilator n. 1. aparat ce servă a împrospăta aerul într’un loc închis (spital, corabie, uzină); 2. mașină de rotațiune menită a produce un curent de aer continuu spre a alimenta focul unui cuptor.

ventilator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VENTILATÓR, ventilatoare, s. n. Aparat sau organ al unei mașini cu care se împrospătează aerul (viciat) într-un spațiu închis (prin deplasarea și înlocuirea lui), cu care se produc curenți de aer în uscătorii etc. — Din fr. ventilateur.