ventilare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VENTILÁRE, ventilări, s. f. Acțiunea de
a (se) ventila și rezultatul ei; ventilație. –
V. ventila.ventilare (Dicționar de neologisme, 1986)VENTILÁRE s.f. Acțiunea de a ventila și rezultatul ei; ventilație. [<
ventila].
ventilare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ventiláre s. f.,
g.-d. art. ventilắrii; pl. ventilắriventilare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VENTILÁRE, ventilări, s. f. Acțiunea de
a (se) ventila și rezultatul ei; ventilație.
—
V. ventila.