ventila - explicat in DEX

ventila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VENTILÁ, ventilez, vb. I. Tranz. A împrospata aerul (viciat) dintr-un spațiu închis prin deplasarea și înlocuirea lui. ♦ Refl. pas. Fig. (Despre idei, știri, proiecte) A fi pus în circulație, a ajunge obiect de discuție. – Din fr. ventiler, lat. ventilare.

ventila (Dicționar de neologisme, 1986)
VENTILÁ vb. I. tr. 1. A face ventilație. 2. (Fig.) A pune în circulație, a lansa (o idee, o știre etc.) [< fr. ventiler, cf. lat. ventilare].

ventila (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VENTILÁ vb. tr. 1. a face ventilație. 2. (fig.) a pune în circulație, a lansa (o idee, o știre etc.). (< fr. ventiler, lat. ventilare)

ventila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ventilá (a ~) vb., ind. prez. 3 ventileáză

ventilà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ventilà v. a împrospăta aerul cu ajutorul ventilatoarelor.

ventila (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VENTILÁ, ventilez, vb. I. Tranz. A împrospăta aerul (viciat) dintr-un spațiu închis prin deplasarea și înlocuirea lui. ♦ Refl. pas. Fig. (Despre idei, știri, proiecte) A fi pus în circulație, a ajunge obiect de discuție. — Din fr. ventiler, lat. ventilare.