ventil - explicat in DEX

ventil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VENTÍL, ventile, s. n. Piesă care servește ca organ de închidere a unei supape. [Pl. și: ventiluri] – Din germ. Ventil.

ventil (Dicționar de neologisme, 1986)
VENTÍL s.n. 1. Supapă. 2. Diodă redresoare. [Pl. -le, -luri. / < germ. Ventil].

ventil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VENTÍL s. n. 1. piesă servind pentru închiderea unei valve. ◊ mecanism care deschide tuburile unui instrument de suflat de alamă, lungind coloana de aer și având ca efect modificarea înălțimii sunetelor. 2. diodă redresoare. (< germ. Ventil)

ventil (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ventíl (ventiluri), s. n. – Valvă de închidere a unei supape. Germ. Ventil. – Der. ventila, vb. ( a aera), din fr. ventiler; ventilator, s. n., din fr. ventilateur; ventilați(un)e, s. f., din fr. ventilation.

ventil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ventíl s. n., pl. ventíle

ventil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ventíl n., pl. urĭ (germ. ventil, d. lat. ventus, vînt). Supapă, válvulă, răsuflătoare. V. clapă.

ventil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VENTÍL, ventile, s. n. Piesă care servește ca organ de închidere a unei supape. [Pl. și: ventiluri] — Din germ. Ventil.