venire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VENÍRE, veniri, s. f. Acțiunea de
a veni și rezultatul ei; sosire, apariție; prezentare; venită. ♦ Năvălire. –
V. veni.venire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)veníre s. f.,
g.-d. art. venírii; pl. venírivenire (Dicționaru limbii românești, 1939)veníre f. Acțiunea de a veni.
A doŭa venire saŭ
a doŭa chemare (a oamenilor), a doŭa aparițiune a luĭ Hristos în fața oamenilor.
venire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)venire f. acțiunea de a veni.
venire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VENÍRE, veniri, s. f. Acțiunea de
a veni și rezultatul ei; sosire, apariție; prezentare; venită. ♦ Năvălire. —
V. veni.