veninariță - explicat in DEX

veninariță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VENINÁRIȚĂ, veninarițe, s. f. Plantă erbacee cu flori albe sau trandafirii, care se folosește în medicină pentru proprietățile ei iritante și purgative; avrămeasă (Gratiola officinalis). – Venin + suf. -ariță.

veninariță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
venináriță s. f., g.-d. art. venináriței; pl. veninárițe

veninariță (Dicționaru limbii românești, 1939)
venináriță f., pl. e (d. venin). Avrămească, milostivă, potroacă, o buruĭană veninoasă scrofulariacee care crește pin [!] locurĭ umede (gratiola officinális). Are proprietățĭ iritante și purgative și e întrebuințată de popor contra frigurilor, tusiĭ și durerilor de stomah [!].

veninariță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VENINÁRIȚĂ, veninarițe, s. f. Plantă erbacee cu flori albe sau trandafirii, care se folosește în medicină pentru proprietățile ei iritante și purgative; avrămeasă (Gratiola officinalis). — Venin + suf. -ariță.