veninariță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VENINÁRIȚĂ, veninarițe, s. f. Plantă erbacee cu flori albe sau trandafirii, care se folosește în medicină pentru proprietățile ei iritante și purgative; avrămeasă
(Gratiola officinalis). –
Venin +
suf. -ariță.veninariță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)venináriță s. f.,
g.-d. art. venináriței; pl. veninárițeveninariță (Dicționaru limbii românești, 1939)venináriță f., pl.
e (d.
venin). Avrămească, milostivă, potroacă, o buruĭană veninoasă scrofulariacee care crește pin [!] locurĭ umede (
gratiola officinális). Are proprietățĭ iritante și purgative și e întrebuințată de popor contra frigurilor, tusiĭ și durerilor de stomah [!].
veninariță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VENINÁRIȚĂ, veninarițe, s. f. Plantă erbacee cu flori albe sau trandafirii, care se folosește în medicină pentru proprietățile ei iritante și purgative; avrămeasă (
Gratiola officinalis). —
Venin +
suf. -
ariță.