venina(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VENINÁ vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învenina. – Din venin.
venina(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) veniná(a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 venineáză
venina(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VENINÁ,veninez, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învenina. — Din venin.