venghercă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VENGHÉRCĂ, vengherci, s. f. (
înv. și
reg.) Haină scurtă de postav îmblănită (împodobită cu șireturi sau cu brandenburguri). [
Var.:
vinghércă s. f.] – Din
rus. vengherka.venghercă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)venghércă (-ci), s. f. – Haină scurtă îmblănită.
Rus. vengerka, pol. węgierka „(mintean) unguresc” (Tiktin),
cf. boanghen.venghercă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)venghércă (
înv.,
reg.)
s. f.,
g.-d. art. venghércii; pl. venghércivenghercă (Dicționaru limbii românești, 1939)venghércă și
vinghércă f., pl.
e și
ĭ (pol.
wengierka, rus.
véngerka, Unguroaĭcă, adamască. V.
vengher).
Est. Tunică blănită (cum poartă preuțiĭ [!]), hăĭnuță bărbătească scurtă care se poartă la munte la zile maĭ deosebite. (Odinioară o purtaŭ boĭeriĭ tinerĭ). Hăĭnuță, lencuță, zambulică. – Dim.
-cúță, pl.
e.venghercă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)venghercă f. Mold. un fel de ghebă mai puțin largă ce flăcăii deleni o poartă mai mult la zile de sărbătoare:
o venghercă de postav negru. [Pol. WENGHIERKA, unguroaică și ghebă ungurească: cf.
polcă, polcuță].
venghercă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VENGHÉRCĂ, vengherci, s. f. (
înv. și
reg.) Haină scurtă de postav îmblănită (împodobită cu șireturi sau cu brandenburguri). [
Var.:
vinghércă s. f.] — Din
rus. vengherka.