venet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VENÉT, veneți, s. m. (La
pl.) Populație indo-europeană așezată în antichitate în nord-estul Peninsulei Italice și supusă de romani; (și la
sg.) persoană care făcea parte din această populație. – Din
fr. Vénètes.venet (Marele dicționar de neologisme, 2000)VENÉT, -Ă I.
s. m. (pl.) populație indo-europeană așezată în antichitate în nord-estul Italiei, supusă de romani. II. adj. din provincia Veneția. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de veneți. (< it.
veneto)
venet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)venét s. m.,
pl. venéțivenet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VENÉT, veneți, s. m. (La
pl.) Populație indo-europeană stabilită în Antichitate în nord-estul Peninsulei Italice și supusă de romani; (și la
sg.) persoană care făcea parte din această populație. — Din
fr. Vénètes.