venerațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VENERAȚIÚNE, s. f. v. venerație.venerațiune (Dicționar de neologisme, 1986)VENERAȚIÚNE s.f. v.
venerație.
venerațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*venerațiúne f. (lat.
venerátio, -ónis). Respect religios părinților, unuĭ bătrîn impunător, unuĭ învățat. – Și
-áție.venerațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)venerați(un)e f. respect religios.
venerațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VENERAȚIÚNE s. f. v. venerație.