venerà - explicat in DEX

venera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VENERÁ, venerez, vb. I. Tranz. A respecta în mod deosebit, a cinsti în cel mai înalt grad, a manifesta o prețuire profund respectuoasă pentru cineva sau ceva. – Din fr. vénérer, lat. venerari.

venera (Dicționar de neologisme, 1986)
VENERÁ vb. I. tr. A arăta venerație față de cineva. [< fr. vénérer, it. venerare, cf. lat. venerari].

venera (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VENERÁ vb. tr. a arăta venerație față de cineva sau de ceva; a stima în cel mai înalt grad. (< fr. vénérer, lat. venerari)

venera (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)
Venera = Venus.

venera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
venerá (a ~) vb., ind. prez. 3 venereáză

venerà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
venerà v. a avea venerațiune pentru cineva sau ceva.

venera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VENERÁ, venerez, vb. I. Tranz. A respecta în mod deosebit, a cinsti în cel mai înalt grad, a manifesta o prețuire profund respectuoasă pentru cineva sau ceva. — Din fr. vénérer, lat. venerari.