venal - explicat in DEX

venal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VENÁL, -Ă, venali, -e, adj. (Livr.) Care este lipsit de scrupule, care face orice lucru (reprobabil) pentru bani. – Din fr. vénal, lat. venalis.

venal (Dicționar de neologisme, 1986)
VENÁL, -Ă adj. 1. (Liv.) Care se vinde. 2. Care este lipsit de scrupule și se pretează la mituire. [Cf. fr. vénal, lat. venalis].

venal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VENÁL, -Ă adj. care se pretează la mituire; lipsit de scrupule; imoral, corupt. (< fr. vénal, lat. venalis)

venal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
venál (livr.) adj. m., pl. venáli; f. venálă, pl. venále

venal (Dicționaru limbii românești, 1939)
*venál, -ă adj. (lat. venalis). De vînzare, care se poate vinde: lucrurĭ venale. Fig. Care face orĭ-ce pentru banĭ saŭ interes: om, caracter venal.

venal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
venal a. 1. care se vinde, ce se vinde: funcțiune venală; valoare venală, cea comercială; 2. fig. care își vinde conștiința, care lucrează numai din interes.

venal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VENÁL, -Ă, venali, -e, adj. (Livr.) Care este lipsit de scrupule, care face orice lucru (reprobabil) pentru bani. — Din fr. venal, lat. venalis.