velur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VELÚR, s. n. 1. Catifea. ♦ Țesătură din lână de calitate superioară, supusă unor procese tehnologice, datorită cărora capătă aspect de catifea.
2. Piele tăbăcită de taurine, scămoșată pe una dintre părți și folosită mai ales pentru fețe de încălțăminte. [
Var.: (
înv.)
velúră s. f.] – Din
fr. velours.velur (Dicționar de neologisme, 1986)VELÚR s.n. 1. Catifea. ♦ Țesătură de lână cu aspect de catifea.
2. Piele groasă catifelată, din care se confecționează fețe de pantofi, poșete etc. [< fr.
velours, cf. lat.
villosus – acoperit cu păr].
velur (Marele dicționar de neologisme, 2000)VELÚR s. n. 1. catifea. ◊ țesătură de lână cu aspect de catifea. 2. piele groasă catifelată, din care se confecționează fețe de pantofi, poșete etc. (< fr.
velours)
velur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)velúr s. n.velur (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VELÚR s. n. 1. Catifea. ♦ Țesătură din lână de calitate superioară, supusă unor procese tehnologice, datorită cărora capătă aspect de catifea.
2. Piele tăbăcită de taurine, scămoșată pe una dintre părți și folosită mai ales pentru fețe de încălțăminte. [
Var.: (
înv.)
velúră s. f.] — Din
fr. velours.