vegeta - explicat in DEX

vegeta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VEGETÁ, vegetez, vb. I. Intranz. 1. (Despre plante) A trăi, a crește, a se dezvolta. 2. Fig. (Despre oameni) A trăi fără a realiza nimic, a duce o viață obscură, lipsită de activitate. – Din fr. végéter, lat. vegetare.

vegeta (Dicționar de neologisme, 1986)
VEGETÁ vb. I. intr. 1. (Despre plante) A trăi, a crește. 2. (Fig.; despre oameni) A trăi fără a realiza nimic, fără a avea o activitate dinamică. [< fr. végéter, cf. lat. vegetare].

vegeta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VEGETÁ vb. intr. 1. (despre plante) a trăi, a crește. 2. (fig.; despre oameni) a trăi fără a realiza nimic, fără a avea o activitate dinamică. (< fr. végéter, lat. vegetare)

vegeta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vegetá (a ~) vb., ind. prez. 3 vegeteáză

vegetà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vegetà v. 1. a se nutri și crește (vorbind de vegetale); 2. fig. a trăi în inacțiune sau într’o stare mizeră.

vegeta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VEGETÁ, vegetez, vb. I. Intranz. 1. (Despre plante) A trăi, a crește, a se dezvolta. 2. Fig. (Despre oameni) A trăi fără a realiza nimic, a duce o viață obscură, lipsită de activitate. — Din fr. végéter, lat. vegetare.