vegeta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VEGETÁ, vegetez, vb. I.
Intranz. 1. (Despre plante) A trăi, a crește, a se dezvolta.
2. Fig. (Despre oameni) A trăi fără a realiza nimic, a duce o viață obscură, lipsită de activitate. – Din
fr. végéter, lat. vegetare.vegeta (Dicționar de neologisme, 1986)VEGETÁ vb. I. intr. 1. (
Despre plante) A trăi, a crește.
2. (
Fig.; despre oameni) A trăi fără a realiza nimic, fără a avea o activitate dinamică. [< fr.
végéter, cf. lat.
vegetare].
vegeta (Marele dicționar de neologisme, 2000)VEGETÁ vb. intr. 1. (despre plante) a trăi, a crește. 2. (fig.; despre oameni) a trăi fără a realiza nimic, fără a avea o activitate dinamică. (< fr.
végéter, lat.
vegetare)
vegeta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vegetá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
vegeteázăvegetà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vegetà v.
1. a se nutri și crește (vorbind de vegetale);
2. fig. a trăi în inacțiune sau într’o stare mizeră.
vegeta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VEGETÁ, vegetez, vb. I.
Intranz. 1. (Despre plante) A trăi, a crește, a se dezvolta.
2. Fig. (Despre oameni) A trăi fără a realiza nimic, a duce o viață obscură, lipsită de activitate. — Din
fr. végéter, lat. vegetare.