vedriță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VEDRÍȚĂ,vedrițe, s. f. Diminutiv al lui vadră; vedrișoară. – Vadră + suf. -iță.
vedriță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vedríță(ve-dri-) s. f., g.-d. art. vedríței; pl. vedríțe
vedriță(Dicționaru limbii românești, 1939) vedríță, V. vădriță.
vedriță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VEDRÍȚĂ,vedrițe, s. f. Diminutiv al lui vadră; vedrișoară. — Vadră + suf. -iță.