vedic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÉDIC, -Ă, vedici, -ce, adj. referitor la vede, al vedelor. – Din
fr. védique.vedic (Dicționar de neologisme, 1986)VÉDIC, -Ă adj. Referitor la cărțile de imnuri religioase indice, numite Vede. [< fr.
védique, cf.
Veda – numele cărților sfinte ale brahmanilor].
vedic (Marele dicționar de neologisme, 2000)VEDÍC, -Ă adj. referitor la Vede, al Vedelor. ♦ limbă ~ă (și s. f.) = forma arhaică a sanscritei, în care sunt scrise Vedele; religie ~ă = religie antică indiană, anterioară brahmanismului, bazată pe Vede. (< fr.
védique)
vedic (Dicționaru limbii românești, 1939)védic, -ă adj. Al vedelor (niște cărțĭ sacre sanscrite):
imnurĭ vedice.vedic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÉDIC, -Ă, vedici, -ce, adj. Referitor la Vede, al Vedelor. — Din
fr. védique.