vederos (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
vederós, -oasă, adj. – 1. Care se vede, vizibil. 2. Bine văzut, apreciat. 3. Luminos, strălucitor: „Cu lumină vederoasă, / Cu cina caldă pe masă” (Lenghel). „Omu care i frumos / Și noaptea i vederos” (Ștețco 1990: 355). – Din vedera + -os.
vederos (Dicționaru limbii românești, 1939)
vederós, -oásă adj. L. V. și P. P. Expus vederiĭ, vizibil, strălucitor, care se vede bine: stea vederoasă. Fig. Distins, arătos, respectabil: om vederos.