vedeală(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) VEDEÁLĂ s. f. (Înv.) Vedere. O scoate pe fată la vedeală (PAMFILE). – Din vedea + suf. -eală.
vedeală(Dicționaru limbii românești, 1939) vedeálă și vi- f., pl. elĭ (d. a vedea. Și bg. videlo). Vechĭ. Evidență, lumina zileĭ: a purta, a scoate în vedeală.