veșmânt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VEȘMẤNT, veșminte, s. n. Nume generic pentru un obiect de îmbrăcăminte; (la
pl.) totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea cuiva. ♦ (La
pl.) Odăjdii. [
Var.:
veștmấnt, vestmấnt, vesmấnt s. n.] –
Lat. vestimentum.veșmânt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)veșmấnt s. n.,
pl. veșmínteveșmânt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)veșmânt n.
1. haină; fig.
cuvântul e veșmântul cugetării; 2. pl. odăjdii. [Lat. VESTIMENTUM].
veșmânt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VEȘMẤNT, veșminte, s. n. Nume generic pentru un obiect de îmbrăcăminte; (la
pl.) totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea cuiva. ♦ (La
pl.) Odăjdii. [
Var.:
veștmấnt, vestmấnt, vesmấnt s. n.] —
Lat. vestimentum.