vătrai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂTRÁI, vătraie, s. n. 1. Unealtă mecanică în formă de cârlig lung sau de lopățică, cu coadă, cu care se scoate sau se scormonește jarul din sobe, din cuptoare etc.; vătrar. ◊
Expr. (
Pop. și
fam.)
Trai pe vătrai = viață ușoară, lipsită de griji. (
Înv. și
reg.)
Trai cu vătrai = viață grea, plină de certuri, de neînțelegeri.
2. Lambă (la căruță sau car). –
Cf. scr. vătralj, bg. vatral.