vasilcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VASÍLCĂ, vasilci, s. f. Cap de porc împodobit cu flori și cu panglici, purtat pe o tavă de către flăcăii care colindă în ajunul Anului Nou;
p. ext. numele colindului care se cântă cu acest prilej. –
Cf. Vasile (
n. pr.).
vasilcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vasílcă s. [., g.-d. art.
vasílcii; pl.
vasílcivasilcă (Dicționaru limbii românești, 1939)vasílcă f., pl.
ĭ (din
Vasilica, Vasilichia, un nume de femeĭe).
Munt. Un cap de porc înzorzonat cu care flăcăiĭ colindă la Sfîntu Vasile.
Fig. Ca o vasilcă, plin de zorzoane ridicule. V.
brezaĭe.vasilcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vasilcă f. căpățână de porc, împodobită cu panglici, flori și verdețuri, cu care țiganii colindă la St. Vasile;
fig. împodobită ca o vasilcă, într’un mod ridicul. [Scurtat din
Vasilică, nume frecvent de țigan].
vasilcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VASÍLCĂ, vasilci, s. f. Cap de porc împodobit cu flori și cu panglici, purtat pe o tavă de către flăcăii care colindă în ajunul Anului Nou;
p. ext. numele colindului care se cântă cu acest prilej. —
Cf. n. pr. Vasile.