vaselină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VASELÍNĂ, vaseline, s. f. Substanță vâscoasă obținută prin rafinarea fracțiunilor grele de la distilarea țițeiului, ori prin amestecarea cu parafină a unor uleiuri, minerale, folosită ca unsoare pentru pielărie, ca lubrifiant etc. sau (în stare pură) ca unguent în farmacie și în cosmetică. – Din
fr. vaseline.vaselină (Dicționar de neologisme, 1986)VASELÍNĂ s.f. Substanță lubrifiantă care se prepară prin distilarea petrolului. [< fr.
vaseline].
vaselină (Marele dicționar de neologisme, 2000)VASELÍNĂ s. f. substanță lubrifiantă preparată prin distilarea petrolului. (< fr.
vaseline)
vaselină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vaselínă s. f., g.-d. art.
vaselínei; pl.
vaselínevaselină (Dicționaru limbii românești, 1939)*vaselínă1 f., pl.
e (fr.
vaseline, cuv. creat la 1878 în Statele Unite de Chesebrough din răd. germanuluĭ
wasser, apă, și gr.
élaion, uleĭ). Un fel de unsoare (alifie) minerală albă scoasă din petrolu brut. – Pop.
vasilină (după numele de
Vasile !).
vaselină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VASELÍNĂ, vaseline, s. f. Substanță vâscoasă obținută prin rafinarea fracțiunilor grele de la distilarea țițeiului ori prin amestecarea cu parafină a unor uleiuri minerale, folosită ca unsoare pentru pielărie, ca lubrifiant etc. sau (în stare pură) ca unguent în farmacie și în cosmetică. — Din
fr. vaseline.