vasal - explicat in DEX

vasal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (În evul mediu, în apusul Europei) Persoană, stat care se afla în raporturi de vasalitate față de un senior sau de un alt stat; p. gener. supus. ◊ (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal.

vasal (Dicționar de neologisme, 1986)
VASÁL s.m. și f. 1. (În orânduirea feudală) Persoană care depunea omagiu seniorului său. 2. Persoană sau țară supusă, înrobită unei alte persoane sau țări. [Cf. fr. vassal, lat.med. vassalus].

vasal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VASÁL s. m. f. (în orânduirea feudală, în apusul Europei) persoană, stat care, în schimbul unor beneficii sau feude, datorau suzeranului de care depindeau omagiu, fidelitate și unele obligații civile și militare; (p. ext.) om, grup dependent de un altul. ◊ (adj.) supus, tributar. (< fr. vassal)

vasal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále

vasal (Dicționaru limbii românești, 1939)
*vasál, -ă s. și adj., pl. m. lĭ (fr. vassal, cuv. celtic). În evu mediŭ, supus unuĭ suzeran pin [!] credință și omagiŭ: senioru și vasaliĭ luĭ. Supus, tributar: o țară vasală. V. client.

vasal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vasal m. 1. cel ce depindea de un senior, dela care ținea un feud; 2. fam. persoană dependentă de cineva, de ceva.

vasal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. — Din fr. vassal.