vărsa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VĂRSÁ, vărs, vb. I.
I. 1. Tranz. A face să curgă un lichid, o pulbere etc. (prin înclinarea sau răsturnarea recipientului în care se află). ◊
Expr. A vărsa lacrimi = a plânge.
A vărsa sânge = a ucide, a omorî.
A-și vărsa sângele (pentru cineva sau
ceva) = a-și sacrifica viața (pentru cineva sau ceva). (
Pop.)
A vărsa mațele (cuiva) = a spinteca (pe cineva);
p. ext. a ucide.
A vărsa (multe) sudori (sau
nădușeli) sau
a vărsa sudori de moarte =
a) a face un lucru greu, a munci din greu;
b) a fi în agonie, a trage să moară. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva săgeți, bombe, explozibile (în cantitate mare).
2. Refl. (Despre râuri, fluvii etc.) A-și duce apele în altă apă mai mare ca volum. ♦ (Rar) A se revărsa (peste maluri).
3. Tranz. A vomita. ◊
Expr. A-și vărsa (și) mațele (sau
măruntaiele), se spune când cineva vomită foarte tare.
A vărsa venin sau
A-și vărsa veninul = a vorbi despre cineva cu dușmănie, cu ură.
A-și vărsa focul (sau
sufletul, amarul) = a-și destăinui durerea, mâhnirea, supărarea.
A vărsa foc, se spune despre caii iuți și puternici (din basme).
4. Tranz. (Despre surse de lumină, căldură etc.) A revărsa, a răspândi lumină, căldură. ◊
Refl. Căldura se revarsă pretutindeni. 5. Tranz. A împrăștia, a risipi.
II. Tranz. 1. A repartiza un ostaș la o anumită unitate sau a-l trece dintr-o unitate în alta.
2. A preda cuiva o sumă de bani, de obiecte de valoare etc.; a plăti, a achita. –
Lat. versare.